Diabetul de tip 1 este o boală autoimună care complică profund viața de zi cu zi a milioane de oameni, dar o descoperire științifică recentă ar putea schimba acest lucru. Cercetătorii chinezi au reușit să reprogrameze celulele adipoase ale unui pacient pentru a le transforma în celule producătoare de insulină.
Diabetul de tip 1 este o boală autoimună cronică, adică rezultă dintr-o dereglare a sistemului imunitar. În mod normal, sistemul nostru imunitar apără organismul atacând agenții patogeni, precum virușii sau bacteriile. La persoanele cu acest tip de diabet, sistemul imunitar se întoarce împotriva celulelor beta ale pancreasului. Cu toate acestea, aceste celule, situate în grupuri numite insule Langerhans, sunt responsabile pentru producerea de insulină, un hormon esențial pentru metabolismul glucozei.
Insulina joacă un rol vital în organism: acționează ca o cheie care permite celulelor să capteze glucoza din sânge și să o utilizeze ca sursă de energie. Când celulele beta ale pancreasului sunt distruse, producția de insulină se oprește sau devine insuficientă. Glucoza rămâne apoi în fluxul sanguin, provocând hiperglicemie (când nivelurile de zahăr din sânge sunt prea mari). Nnivelurile ridicate prelungite de zahăr au efecte nocive. Pe termen scurt, poate provoca oboseală, sete excesivă, scădere involuntară în greutate și dificultăți de concentrare. Pe termen lung, dacă nivelul zahărului din sânge rămâne prost controlat, diabetul poate afecta multe organe, inclusiv ochii, rinichii, inima, nervii și vasele de sânge. Pot apărea complicații grave, cum ar fi boli cardiovasculare, insuficiență renală și chiar amputații. În cazuri extreme, o lipsă completă de insulină poate provoca chiar și cetoacidoză diabetică, o afecțiune potențial fatală în care organismul folosește grăsimea pentru energie, eliberând cetone acide în sânge.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să își monitorizeze în mod constant nivelul zahărului din sânge pentru a evita creșterile și scăderile excesive. De câteva ori pe zi, trebuie să-și verifice nivelul zahărului din sânge, de obicei folosind glucometre, și să își ajusteze doza de insulină în funcție de nevoile lor. Această insulină este injectată cu stilouri injectoare sau administrată prin pompe de insulină, care ajută la mimarea funcționării pancreasului, dar este imperfectă. Într-adevăr, este dificil să se mențină echilibrul glicemic optim, deoarece nivelurile de glucoză pot fi influențate de o multitudine de factori precum dieta, exercițiile fizice, stresul și chiar variațiile hormonale. Drept urmare, deși injecțiile cu insulină salvează vieți pentru pacienți, ele nu elimină complet riscul de complicații grave, mai ales pe termen lung. Acesta este motivul pentru care căutarea unor tratamente mai durabile este crucială. Acest lucru are ca scop nu numai ușurarea vieții de zi cu zi a pacienților, ci și prevenirea complicațiilor debilitante ale bolii.
Reprogramarea celulară deschide un câmp de speranță pentru acești pacienți. Acest proces presupune transformarea unei celule într-un alt tip de celulă. Într-un nou studiu, publicat în Cell, oamenii de știință au luat celulele adipoase ale pacientului și le-au transformat în celule pluripotente, ceea ce înseamnă că sunt capabile să se transforme în orice tip de celulă. Apoi, i-au ghidat să devină celule beta capabile să producă insulină. Apoi aceste celule au fost implantate în abdomenul pacientului, unde au început să producă insulină. Rezultatele au fost spectaculoase: în câteva săptămâni, pacienta nu a mai avut nevoie de injecții de insulină, deoarece nivelul zahărului din sânge a rămas stabil fără intervenție externă. Până acum, unii pacienți cu diabet de tip 1 puteau primi un transplant de celule pancreatice, dar acest tratament a fost posibil doar cu donatori de organe și pacienții trebuiau să ia medicamente imunosupresoare pe viață pentru a evita respingerea. Aceste transplanturi sunt așadar rare și rezervate celor mai grave cazuri. Reprogramarea celulară, pe de altă parte, utilizează celule de la pacient însuși, ceea ce elimină nevoia de a găsi un donator. Mai bine încă: această tehnică ar putea oferi o sursă aproape nelimitată de celulele beta pentru mulți pacienți fără a trece prin donarea de organe. În plus, celulele de această dată au fost implantate în abdomen, zonă care facilitează monitorizarea și care a arătat rezultate mai bune în ceea ce privește producția de insulină. Aceasta marchează o diferență importantă față de transplanturile tradiționale care sunt adesea efectuate în ficat, o locație mai dificil de accesat și mai riscantă.
În ciuda rezultatelor promițătoare, obstacolele rămân. Chiar dacă celulele sunt derivate de la pacient, sistemul imunitar le poate ataca. În cazul pacientului din acest studiu, ea lua deja imunosupresoare pentru un transplant de ficat, ceea ce poate să fi contribuit la succesul tratamentului. Pentru ca această tehnică să fie accesibilă unui public mai larg, cercetătorii trebuie, prin urmare, să găsească modalități de a ascunde aceste noi celule de sistemul imunitar fără imunosupresoare, o cale esențială de cercetare pentru viitor.
Acest progres rămâne totuși încurajator pentru pacienți și cercetători. Dacă provocările actuale sunt depășite, această tehnică ar putea fi într-adevăr implementată la o scară mai mare și ar putea oferi o alternativă radical diferită la injecțiile cu insulină.
