Mai în glumă, mai în serios, mulți fizicieni au făcut diverse pariuri privind viabilitatea unor teorii.

De ce au planetele orbitele eliptice?

Suntem în anul 1684, când astronomul Christopher Wren a lansat o provocare comunității științifice a vremii: a pus la bătaie 40 de șilingi (ceea ce azi ar însemna niște sute de dolari) susținând că nimeni nu ar putea explica științific, într-un termen de doar două luni, acest fenomen.

Într-adevăr, nimeni nu a câștigat acei bani, dar Sir Isaac Newton a luat acest pariu foarte în serios. Din păcate pentru el, nu a câștigat cei 40 de șilingi, deoarece i-au trebuit câțiva ani pentru a-și pune la punct lucrarea Principia (sau Philosphiae Naturalis Principia Mathematica), în care a dedicat un capitol și celor trei legi ale mișcării, care explicau problema pusă de Wren.

În mod interesant, cel care a descoperit că orbitele planetelor sunt eliptice, Johannes Kepler, a ajuns la această concluzie după 8 ani de studii – deși făcuse un pariu cu un coleg că va găsi răspunsul la dilema orbitelor după numai 8 zile. Nimeni nu știe care a fost obiectul pariului…

Este Pământul plat sau nu?

În 1870, Alfred Russel Wallace a dat curs unui pariu în valoare de 500 de lire sterline, lansat de revista Zetetic Astronomy, banii urmând a fi câștigați de cel care avea să demonstreze că Pământul este sferic. Astfel, Wallace a pus la cale ceea ce urma să fie cunoscut drept „experimentul Old Bedford River”.

pariuri-1Canalul Old Bedford River era foarte lung, având 6 mile lungime și fiind mărginit la fiecare capăt de câte un pod. Wallace a plasat de-a lungul apei stâlpi cu discuri deasupra, după care a făcut observații de pe unul dintre poduri. Dacă Pământul era rotund, ar fi trebuit ca discul de la mijlocul distanței să apară puțin mai sus decât celelalte, iar cel mai depărtat să fie mai jos.

Publicul și arbitrul desemnat i-au dat dreptate, însă Wallace a fost contracarat de un susținător al teoriei Pământului plat, John Hampden. Acesta era atât de fanatic, încât a reușit să convingă revista să-i ceară banii înapoi lui Wallace, după care i-a făcut acestuia viața un adevărat calvar prin amenințări și denigrări, pentru următorii 21 de ani!

Coliziunea dintre galaxii și… whisky

În anul 1948, inginerul radio John Bolton încerca să afle care este sursa unor unde radio neobișnuite din spațiu, așa că a dat cu banul (la propriu) pentru a alege la cine să apeleze dintre Walter Baade și Rudolph Minkowski, reputați astrofizicieni ai vremii în SUA.

Aceștia lucrau împreună la Institutul Tehnologic din California, Pasadena, iar problema ridicată de Bolton i-a făcut să intre într-un conflict colegial, odată ce sursa acelor unde radio s-a dovedit a fi o galaxie foarte ciudată, Cygnus A, despre care Baade afirma că e rezultatul a două galaxii în coliziune, în timp ce colegul său Minkowski susținea că nu există dovezi pentru o asemenea „ipoteză inventată”.

Pentru a-și susține afirmația, Baade l-a provocat pe Minkowski la un pariu având ca obiect o sticlă de whisky. În urma prezentării dovezilor (liniile de emisie de înaltă excitație care sunt rezultatul norului fierbinte de gaze cauzat de coliziune), Minkowsky s-a recunoscut învins și i-a cumpărat lui Baade cea mai scumpă sticlă de whisky pe care a găsit-o.

Pe care, însă, a băut-o chiar el la două zile după aceea, în timp ce-și vizita colegul învingător pentru a-i prezenta alte rezultate! Mai nou, cercetătorii tind să-i dea dreptate lui Minkowsky pentru că a băut whisky-ul, după ce s-a demonstrat că aceste linii de emisie din Cygnus A nu sunt cauzate de coliziunea galaxiilor.

Paradoxul informației din gaura neagră

În 1997, Stephen Hawking s-a „aliat” cu fizicianul Kip Thorne împotriva lui John Preskill, pariul având ca obiect orice fel de enciclopedie ar fi considerat învinsul că merită câștigătorul. În 2004, Stephen Hawking și-a recunoscut înfrângerea, trimițându-i lui Preskill o enciclopedie a baseball-ului, chiar dacă partenerul său, Thorne, nu era de acord cu victoria lui Preskill.

Hawking și Thorne afirmau că mecanica cuantică trebuie rescrisă, deoarece găurile negre nu radiază informație, în timp ce Preskill susținea ideea transferului de informație cu găurile negre și că definiția acestora trebuie regândită.

Deși i-a dat dreptate fizicianului rival, Hawkings nu s-a abținut să-l „împungă” pe câștigător, afirmând că enciclopedia ar fi fost la fel de utilă și dacă ar fi fost arsă (în ideea că informațiile provenind de la găurile negre nu au nicio utilitate).

Supersimetria: există sau nu?

Supersimetria este o teorie care susține că particulele au masă deoarece orice particulă din Modelul Standard are o particulă-partener. Ceea ce ar însemna ca aceste particule supersimetrice să poată fi identificate în experimentele de la LHC (Large Hadron Collider), de la CERN, în Elveția.

În anul 2000, un număr de 44 de fizicieni au făcut un pariu pe „o sticlă de coniac de foarte bnuă calitate, care să coste peste 100$: 20 dintre ei susțineau că LHC va demonstra această teorie a Supersimetriei, iar ceilalți 24 nu erau de acord. În 2016, echipa care a pariat împotriva Supersimetriei a fost declarată câștigătoare.

Univers oscilatoriu sau doar inflaționist?

În 2001, la conferința „M-theory Cosmology”, fizicianul Neil Turok ținea o prelegere despre „modelul ekpyrotic” (teoria universului ciclic sau oscilatoriu). La finalul prezentării, cunoscutul Stephen Hawking i-a spus lui Turok că pariază împotriva afirmațiilor sale, susținând că undele gravitaționale din primele momente ale Big Bang-ului pot fi detectate de satelitul Planck.

În 2014, specialiștii de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică au anunțat detectarea undelor gravitaționale, descoperire care sprijină teoria „universului inflaționist” a lui Hawkins. Totuși, Neil Turok, devenit director la Institutul Perimeter din Canda (și fost colaborator al lui Hawking în anii ’90), susține că nu a pierdut pariul de 100$, atacând conceptul de „gravitație cuantică” avansat de Hawking. Pariul rămâne deschis…

Bozonul Higgs: este sau nu este?

În 2002, în timpul unei conferințe din Coreea de Sud, profesorul Gordon Kane, de la Universitatea din Michigan, a primit provocarea unuia dintre cei mai cunoscuți oameni de știință din lume, Stephen Hawking. Acesta a făcut un pariu pe 100$ cu profesorul american, susținând că Bozonul Higgs nu există – un concept pe care fizicianul Peter Higgs îl teoretizase încă din anii ’60.

În 2012, specialiștii CERN au anunțat că, în urma experimentelor de la Large Hadron Collider, au demonstrat existența Bozonului Higgs. Se pare că Hawking nu și-a onorat pariul nici până acum, iar profesorul Kane susține că, atunci când va primi cecul, îl va pune în ramă pe peretele din biroul său.

Comentați pe Facebook