V-ați întrebat vreodată de ce nasul uman are forma pe care o are? De ce este diferit de al tuturor celorlalte primate existente? Până acum se credea că forma nasului uman a apărut dintr-o nevoie evolutivă de a încălzi aerul ce pătrundea în plămâni, în zonele extrem de reci în care strămoșii noștri îndepărtați au fost nevoiți să trăiască. Adevărul este, însă, altul, susține Dr. Takeshi Nishimura, de la Universitatea din Kyoto, Japonia.

Nishimura a analizat șase oameni, patru cimpanzei și șase macaci, înregistrând modificările ce se produc la nivelul căilor respiratorii, atunci când subiecții inhalau aer rece sau cald, uscat sau umed. Iar concluziile au fost că macacii și cimpanzeii sunt mai „performanți”, atunci când este vorba despre aerul inhalat. În fapt, chiar și când au modificat forma nasului uman în modele computerizate, pentru a îl face să semene cât mai mult cu cel al cimpanzeilor și macacilor, rezultatele nu s-au îmbunătățit.

În consecință, susține Nishimura, forma nasului uman a apărut dintr-o întâmplare. În urma cu circa 3 milioane de ani, odată cu apariția genului Homo, forma craniului acelor strămoși îndepărtați a început să se schimbe. Fața a devenit mai mică, pentru a face loc unei cutii craniene mai masive. Este posibil ca nasul uman să fi dobândit forma de azi pur și simplu pentru a face față acestor schimbări. Tot atunci ar fi apărut și alte trăsături specifice genului Homo, așa cum ar fi faringele mai lung decât la orice altă primată, o trăsătură care a influențat atât capacitatea noastră de a vorbi, cât și capacitatea noastră de a respira.

În opinia specialistului nipon, neanderthalienii care erau folosiți ca exemplul cel mai bun pentru forma nasului (hominizi cu nări masive, cu o capacitate nazală mai mare decât a lui Homo sapiens) nu au ajuns la această caracteristică facială ca urmare a influenței mediului. Pur și simplu, ei au moștenit această trăsătură de un strămoș îndepărtat.

Comentați pe Facebook