Toate societățile umane au fost modelate de religie, fapt ce a determinat oamenii de știință să se întrebe, printre altele, cum anume a influențat aceasta aspecte importante ale structurilor sociale. Până de curând, opinia generală era aceea că, spre exemplu, credința într-o zeitate atotputernică a fost crucială în apariția complexității politice și sociale a culturilor umane.

 

Însă o analiză recentă a sistemelor religioase din Austronezia (o serie de state insulare care se întind din Madagascar până în Insula Paștelui) neagă această opinie generalizată. În astfel de state, credințele religioase în pedepse supranaturale au precedat complexitatea politică, însă credința în zeități majore a evoluat mult după apariția structurilor sociale complexe.

„Cele mai cunoscute exemple de religii cu zeități atotputernice, Creștinismul și Islamul, au apărut relativ recent și, evident, au făcut-o după nașterea societăților complexe. Însă întrebarea cea mai arzătoare este aceea legată de credințele mai vechi, spre exemplu cele din Epoca Bronzului, și modul în care acestea fie au generat complexitatea sociopolitică, fie au rezultat din aceasta”, susține Joseph Watts, specialist în evoluție culturală de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă.

Watts și colegii săi au analizat aproape 400 de culturi austroneziene, plecând de la nativii hawaiieni, la care predomină credințele politeiste, și până la populația Merina din Madagascar, care crede într-un zeu suprem. Concluzia studiului publicat în revista de specialitate Nature, a fost aceea că deși credințele în zeități atotputernice tind să coevolueze alături de complexitatea sociopolitică, ele nu o generează.

„Ce sunt și cum apar credințele în zeități moralizatoare atotputernice? Sunt unelte de control folosite de promotorii religiilor pentru a-și cimenta accesul la putere. De fiecare dată când o societate începe să producă o gamă largă de produse și servicii, această bogăție poate fi controlată de cineva care are puterea. Și cea mai simplă și mai rapidă metodă de a o obține este să te identifici cu o zeitate supremă și să dai liste cu ceea ce oameni pot sau nu pot face. Astfel de directive au devenit „morala”, odată aplicate comportamentului nostru social”, concluzionează Mark Pagel, cercetător în cadrul Universității din Reading, Marea Britanie, și coautor al studiului.

Comentați pe Facebook